Boala sărutului

Popular numită Boala sărutului, mononucleoza infecţioasă, o boală foarte frecventă, care apare la aproape 40% din populaţia globului,  este cauzată de virusul (EBV) .  Un anticorp împotriva EBV poate fi detectat în sânge, ceea ce înseamnă că ai fost infectat cu EBV. Boala este mai puțin severă la copiii mici. Infectia se poate transmite prin salivă. E greu de depistat fără o analiză de sânge cu markeri specifici. Perioada de incubație a mononucleozei infecţioase este de patru până la opt săptămâni. Simptomele includ febră, oboseală, dureri în gât și umflarea ganglionilor limfatici. ” Uneori poate provoca inflamatia ficatului ( hepatită) și extinderea infecţiei spre splină. Sporturile de contact viguroase ar trebui evitate pentru a preveni ruptura splinei.

Cum se trateaza Mononucleoza infecţioasă?

Niciun tratament nu este cunoscut pentru mononucleoza infecţioasă. Nici medicamente antivirale sau vaccinuri nu sunt disponibile. Cu toate acestea, medicul tău îţi poate prescrie corticosteroizi pentru a reduce umflarea amigdalelor şi a gâtului. Simptomele dispar, de obicei, singure, într-o lună sau două.  Tratamentul are ca scop ameliorarea simptomelor. Pot fi folosite medicamente uşor de găsit în farmacii, fiind obţinute fără prescripţie medicală, pentru reducerea febrei şi calmarea durerilor din gât. Gargara cu apă sărată e super bună. Alte tratamente care pot uşura simptomele includ:

• o hidratare corespunzătoare
•  supe calde de pui
  
• o mai bună odihnă

Dacă ai o durere ascuţită în partea dreaptă a abdomenului, contactează urgent medicul. Poate fi afectată splina. Ruptura ei pune în pericol viaţa.

Fotografia din dreapta e doar o metaforă. Boana nu se transmite de la câine la om.

Care sunt posibile complicaţii ale Mononucleozei?

Mononucleoza nu este de obicei gravă. În unele cazuri, persoanele care s-au infectat cu EBV suferă de unoeri de infecții secundare, cum ar fi amigdalita streptococică, infecții ale sinusurilor, sau amigdalită. În cazuri rare, unele persoane pot dezvolta următoarele complicaţii:

> Splina mărită. O ruptură a splinei va avea loc, de obicei, între patru și douăzeci de zile după ce încep să apară primele simptome. Trebuie să aştepţi cel puțin o lună după tratament pentru a mai putea face efort fizic.

Hepatita (uşoară inflamare a ficatulu) sau icter (piele îngălbenită şi la ochi) pot să apară, ocazional, la pacienții cu astfel de simptom. Complicatii rare:

> anemie (o scădere a numărului de celule roșii din sânge)

>  trombocitopenie (scăderea numărului de trombocite, parte a sângelui care începe procesul de coagulare)     

> inflamația inimii     

> complicatii care implică sistemul nervos, cum ar fi meningita sau sindromul Guillain-Barre

amigdalele umflate, care pot împiedica respirația

Recuperarea

Simptomele bolii sărutului durează rareori mai mult de patru luni. Majoritatea persoanelor care au mononucleoză se recuperează singure în termen de două, până la patru săptămâni, iar 50 la sută pot reveni la activitățile obișnuite în două săptămâni. Cu toate acestea, un studiu al medicilor Clinicii americane Mayo a constatat ca 38 la sută dintr-un grup de elevi de colegiu a avut nevoie de mai mult două luni pentru a se recupera după ce a fost diagnosticat cu mononucleoză. O afecțiune numită infecție cu EBV cronică poate apărea dacă simptomele durează mai mult de șase luni. EBV va rămâne în stare latentă în celulele sanguine pentru tot restul vieţii tale şi se poate reactiva, ocazional, fără simptome, atunci când sistemul tău umanitar este slăbit. Este posibil să răspândeşti virusul şi la alte persoane, prin contact cu saliva ta în acest timp. De aceea este numită şi Boala sărutului.

Foarte rar și mulţi ani mai târziu, unii pacienți care au virusul de mult timp pot dezvolta una dintre cele două forme rare de cancer: Limfomul Burkitt şi carcinomul nazofaringian.

Cum poţi preveni?

Mononucleoza este aproape imposibil de a fi prevenită, deeoarece mulţi oameni sănătoşi pot infecta alte persoane cu EBV fără să ştie. Potrivit Raportului Clinicii Mayo, aproape toţi adulţii au fost infectaţi cu EBV cam pe la 35 de ani și şi-au construit anticorpi pentru a lupta contra infecţiei.

Foto: www.topnews.in

Spuneţi părerea!