Un reporter aude că într-un cătun se află trei bătrâni care adună mai bine de două secole şi jumătate. Ia viteză să fie primul care scrie povestea. Ajunge în câteva ore. Bate satul în căutarea centenarilor. Nu e greu. Toţi ştiu de cei trei. Unul e Pătru, altul Lae, iar altul Căcâcea. Nici nu e pregătit cameramanul când trece uliţa un bărbat sprijinit de un toiag. El e, spun vecinii. Cine? Pătru. Sare reporterul:

– Care e e secretul vârstei dvs, bade Pătru?

– Sa…la.. dimineaţa, saaalaaatttt…la prânz, seara tot salată, spune molfăit bătrânul.

-Şi câţi ani ai?

-O sută…oooo..ft.

-Adică 108?

-Da.

Sănătatea din grădină

Bătrânul pronunţa greu cuvintele, dar mai ales literele. Reporterul se gândeşte că pentru mestecat iarbă nici nu ar avea nevoie. După câteva clipe, apare şi Lae, târând un picior, stafidit la faţă, dar ager în priviri.

-Ce ai mâncat de ai ajuns la o sută de ani?

– Spaaaa…., la răsărit, spa…na…la amiază, spanac, seara.

-Şi câte primăveri ai adunat?

– Ddd….tt….oamne. O sută şaişpe…

-Sănătate şi virtute!

Ce să-i ureze tânărul jurnalist? Să avem ce bea, să avem ce …mânca.

Vecinii îl duc într-o ţarină. În curtea unei case coşcovite, un bătrân gârbovit, slab cât o lună halită de lup, cu ochii ascunşi în spatele unor ploape grele şi negre ca pământul.

-Sara bună!

-Bbbb…uuuu..nnn…ăă.

-Am vrea să ştim care e secretul vârstei atât de înaintate, ce aţi mâncat toată ziua?

-FFFF….fff…

-Spune, tataie liber!

-Fu…, fu…

-Frunze?

-Ţîţîţî. Fuu…fuu…fuu…

-Furnici?

-Fîfî…fî…fîî…

-Fân?

-Fffffiiiuuuu….mei?

-Femei?

-Bîcîcî…mda…Fumei la soare răsare, femei la prânz, femei seara…

-Şi noaptea?

-Femei. Deodată îi vine cuvintele şi se îndreaptă de şale. De unde părea mai bătrân decât veacul, se îndreaptă destul de repede, după ce a văzut colega noastră din spatele camerei,

-Şi câţi ani ai?

-Treizeci, doar cât?….

-Mucea, Căcâcea, strigă cel mai în vârstă.