Fiţi atenţi! Cititul se învaţă ca mersul sau vorbitul. Când copilul nu citeşte, părinţii devin încordaţi, speriaţi, având tendinţa să-l compare cu al altora. Înainte de a încerca să-ţi obişnuieşti copilul cu deprinderea de citi trebuie să ştiţi unele puncte cheie care v-ar putea dezumfla:
• Există lecţii de învăţat să iubeşti cărţile şi există lecţii de a citi cărţile. Dacă reuşeşti să obţii din prima rezultate, cea de-a doua se va învăţa mai uşor.
• Există diferite metode pentru a învăţa copiii să citească, dar şi o serie de controverse despre care metodă ar fi cea mai bună.
• Cititul sau necititul variază enorm de la un copil la altul. Unii copii pot citi fluent înainte de a începe şcoala, alţii mult mai târziu. Până la urmă toţi vor citi mai de voie, mai de nevoie.
• Conţinutul e totul. Mulţi copii renunţă la citit pentru că acţiunile şi personajele li se par plictisitoare şi din afara zoneli lor de interes.
Punerea bazelor deprinderilor cititului:
Dacă aţi împărtăşit conţinutul cărţilor cu ei de mici vor şti că devine plăcut să stea într-o ambianţă protectoare şi a se bucura de două ori, odată cu ce se întâmplă în jurul lor şi a doua oară că regăsesc în cărţi figuri, întâmplări similare. Pentru un astfel de copil, cartea nu va fi niciodată o corvoadă sau o activitate forțată. Acest copil are un avantaj faţă de alţii care nu s-au bucurat de mici de mirajul şi fascinaţia cărţilor.

Cărţile iubite de ei sunt altele decât cele iubite de noi

Nu trebuie să rămâneţi la litera şi spiritul cărţii atunci când îi citiţi unui bebe. Dacă sunteţi plictisiţi, citiţi ca părinţi numai din obligaţie, copilul va trăi aceleaşi stări de plictiseală cu ale voastre. Simţiţi-vă liberi de orice constrângeri. Mângâiaţi pisica. Prezentaţi animalul cum arată în carte. Nu vă sfiiţi să imitaţi torsul ei, copilul face multe analogii. E recomandabil să-i spuneţi că seamănă cu Lola, pisica vecinii.
Asiguraţi-vă că volumele stau alături de jucării, care sunt cele mai amuzante piese din spaţiul micuţului. Se va face transferul de voie bună şi asupra scrierilor cartonate. Cărţile pot fi mestecate, roase, zdrelite, rupte la fel ca obiectele de distracţie din preajma sa. Puenţi-i o oglindă să vadă rezultatul jocului.
Când copilul creşte aduceţi-i cărţi colorate cu mai mult scris. Personajele vor fi însoţite de ilustraţii şi de o poveste. Citiţi alături de el. Nu uitaţi să vă jucaţi!

Când vă hotărâţi să cumpăraţi sau să împrumutaţi o carte pentru copil ar trebui să repetaţi de mai multe ori în gând: “Asta e vârsta, acestea sunt personajele vremii”. Cea mai mare tâmpenie e să obligăm copiii noştri să citească poveştile copilăriei noastre sau ale lui Ion Creangă. Ei au nevoie de personaje noi, recognoscibile de la televizor sau din spaţiul lor virtual.
În lumea facebook-ului mai e nevoie să amintesc rolul avatarului?
Pentru epoca prelectură asocierile creative sunt tot ce e mai bun. Calul de pe stradă seamănă cu cel din carte. Blana pisicii e ca cea a felinei din casă.
În etapa următoare, explicaţi de ce cartea are o primă copertă şi ultima. Prezentaţi conţinutul ca un mister care se lasă greu descoperit. Apoi, începeţi să explicaţi cum se urmăresc cuvintele de la stânga la dreapta. Citiţi cu voce tare. Puneţi punct după fiecare cuvânt. Mutaţi degetul spre imaginea însoţitoare. Imitaţi sunetul. Explicaţi ce-i place şi ce nu-i place personajului din carte. Copilul trebuie învăţat de mic să fie de partea binelui, personalizaţi răul, dar fără a-l stigmatiza.
Povestirile cu rime sunt cele mai bune. Cuvintele au rezonanţă. Opriţi cititul înainte de a pronunţa ultima rimă. Aşteptaţi reacţia. Memoria copilului e mimetică. („Ploaie, ploaie, du-te departe. Vino din nou un alt ….??)

Prezentarea literelor

Doar când simţiţi că preşcolarul e pregătit începeţi să-i arătaţi literele din alfabet şi neapărat pronunţaţi cu voce tare ca cel mic să înveţe cum sună.
Începeţi cu un Abecedar. Selectaţi literele care-i pot compune numele. Pronunţarea fonetică e foarte importantă.
Când se va obişnui cu noile semne arătaţi-le pe unde mai apar pe stradă sau pe vreun afiş.
Începutul şcolii. Plăcere, nu durere
Odată ce copilul a început şcoala, învăţătoarea îi va prezenta asocieri de litere, treaba devenind din ce în ce mai complicată. Avantajul grupului e imens. Învaţă împreună.
Nu forţaţi copilul să citească ce vreţi voi. Lăsaţi-l să descopere singur ce-i place. Fiecare copil e diferit decât ceilalţi. Unora le place mirosul de carte pentru că în memoria sa mirosea cu ursul de lângă pat, altora cum sună povestea ş.a.m.d.

Un scurt îndrumar:

• Învaţă ceea ce ea învaţă. Mulţi profesori încearcă să vă explice metodele aplicate de ei spre o mai rapidă învăţare. Nu contează tehnica sau metoda, ci rezultatul. Dacă ea pronunţă pe litere cuvântul luna ar fi bine să i-o arătăm într-un desen şi să mimăm cum sună singurătatea lunii.
• Coperta e baza. Coperta fixează tema. Ilustraţia e în acord cu textul. O copertă atrăgătoare are mai mari şanse de a fi deschisă decât una foarte frumoasă, în accepţiunea voastră, dar care nu spune nimic fetiţiei. Cel mai greu de reţinut este titlul cărţii.
• Lăsaţi-o să privească mai întâi pozele. Încă de mică a învăţat care e înţelesul unor poze, lăsaţi-o să savureze, nu o obligaţi să şi citească. Plăcerea vine după privit. Pofta vine mâncând.
• Explicaţi-i despre intrigă. Povestiţi şi verificaţi dacă înţelege, lăsaţi-o să descopere singură. Nu o lăsaţi să înveţe papagaliceşte. E un non-sens. Mai bines ă citească puţin, dar să înţeleagă mai mult. .
• Nu o lăudaţi. Spuneţi fraza „am un prosop să-mi spăl faţa”. Copilul va citi: „am un prosop să-mi spăl faţa”. Dar nu-i destul. Încercaţi să puneţi accente pe consoane. Ea va repeta după dumneavoastră. Schimbaţi un pic cuvintele şi aşteptaţi reacţia ei. Dacă vă spune că asta nu e în carte aţi buiruit pentru moment, dar nu trebuie să simtă că o lăudaţi.
• Timpul potrivit. Fixaţi timpul de citit la o limită de zece minute. Nu mai mult.Nu o puneţi să citească atunci când îi e foame sau e obosită.
• Ajutaţi-o să înveţe cuvine memorabile. Unele cuvinte trebuie repetate mai des, dacă acestea nu au făcut parte din universul familiar.
• Distraţi-vă. Cititul este o bucurie. Comedia e cea mai indicată. Puteţi dansa, puteţi asculta muzică, dar nu uitaţi lectura nu e o corvoadă, e o tihnă şi o împlinire spirituală pentru toţi, nu numai pentru ea.
Să nu-mi spuneţi că nu v-aţi distrat cu Angry Birds, altele decât amintirile din copilărie?