Ieșirea organelor interne sub piele

Acest fenomen este denumit medical eventrație și eviscerație.

Eventrația

Eventrația este boala prin care viscerele abdominale pătrund sub tegument printr-un defect musculo-aponevrotic congenital sau dobândit.
Eventrațiile pot fi: congenitale, spontane și după o serie de traumatisme.
Pătrunderea viscerelor abdominale spre tegument apare în urma unor defecte musculo-aponevrotice abdominale, care în majoritatea cazurilor preced intervențiile chirurgicale. Eventrația postoperatorie mai este cunoscută și sub numele de hernie postoperatorie. Tulburările funcționale și anatomo-patologice sunt identice cu cele produse ca urmare a unei hernii ștrangulate.
Clinic, strangularea se caracterizează prin apariția durerii și a senzației de balonare, o serie de formațiuni subcutanate devin vizibile.
Tratamentul conservator constă în: bandajarea elastică a abdomenului, gimnastică medicală, scădere în greutate.  Tratamentul chirurgical se realizează de obicei prin curățirea sacului de eventrație, reintegrarea viscerelor abdominale, refacerea peretelui musculo-aponevrotic. În cazul eventrațiilor mari se apelează la plastie: de consolidare (întărire) sau de substituire.

Eviscerația

Eviscerațiile reprezintă situația în care organele interne ies în afara cavității peritoneale printr-o breșă completă, peritoneo-musculo-aponevrotico-tegumentară sau fără tegument. Eviscerația nu are sac peritoneal.
Clasificare:
După natura cauzei generatoare, se disting două tipuri de eviscerații: traumatice și postoperatorii. Primele nu pun probleme deosebite sub aspect terapeutic și prezintă de obicei un prognostic favorabil. Eviscerațiile postoperatorii au în schimb, o evoluție dificilă și o mortalitate încă ridicată.
În funcție de straturile peretelui, deosebim trei tipuri de eviscerații:
– Subcutanată (incompletă), survine în prima săptămână postoperatorie prin deschiderea planurilor peritoneo-muscularo-aponevrotice;
– Suprategumentară liberă (completă) care constă în desfacerea tuturor straturilor peretelui și așezarea anselor intestinale deasupra plăgii operatorii. Este tipul cel mai grav de eviscerație și survine de obicei în primele zile după operație, datorându-se mai ales defectelor de tehnică și tactică operatorie sau  a creșterii bruște a presiunii intraabdominale;
– Manifesta aderență (blocaj) care interesează toate straturile, dar conținutul abdominal rămâne blocat în fundul plăgii, fără a exterioriza.
Factorii favorizanți în producerea eventrațiilor sunt de două categorii:
1) Factori generali, cu acțiune nefavorabilă asupra cicatrizării plăgilor:
– vârsta înaintată, nutriție deficitară, cu hipoproteinemie și hipovitaminoze, anemie, obezitate, diabet, tumori maligne, corticoterapia, tulburări de coagulare sau fibrinoliză;
– factori care cresc presiunea intraabdominală: afecțiuni respiratorii, prostatice, ileus dinamic, efort de ridicare precoce, anestezia necorespunzătoare din punct de vedere al relaxării.
2) Factori locali: tipul de incizie, tehnica de sutură, infecția plagii, hematoame și sarcoame ale plăgii.

Eviscerația suprategumentară liberă survine prima, în perioada imediat postoperatorie datorită creșterii bruște a presiunii intraabdominale și a defectelor de tehnică chirurgicală. Celelalte două tipuri apar mai târziu, la 7-10 zile postoperator, precedate de semne minore: neliniște, dureri la nivelul plăgii, meteorism, varsaturi; alteori se instaleaza brusc o secretie abundenta seroasa, serosanguinolenta sau purulenta la nivelul plagii.
Cu ocazia unui efort de tuse sau a unei contracturi abdominale, bolnavul simte o durere vie și percepe o senzație de ruptură la nivelul plăgii. În eviscerația aderentă blocantă, marginile plăgii sunt decolorate, cu firele de sutură relaxate și cu secreție purulentă din străfundul leziunii.
Tratamentul poate fi:

Clasic

– corectarea preoperatorie a deficitelor proteice, lichidiene și vitaminice;
– intraoperator se va aplica o tehnică chirurgicală îngrijită;
– postoperator, orice plagă suspectă va fi susținută cu bandaje strânse, din material inextensibil, care să depașească marginile plagii; se va calma tusea, se va pune o sondă urinară.

Conservator

Rar folosit, se adresează mai ales eviscerațiilor aderente. Tratamentul constă în: apropierea pereților plăgii cu benzi de leucoplast sau feșe elastice și curățirea locală minuțioasă.
Chirurgical

Se realizează de urgență in cazul eviscerațiilor suprategumentare libere și a eviscerațiilor aderente cu lipsă mare de substanță. Anestezia va fi generală.  Intervenția chirurgicală propriu-zisă cuprinde doi timpi: curățirea plăgii, a peritoneului și refacerea peretelui abdominal. După operație se vor administra: antibiotice și medicamente care să evite tusea și voma.