Migraţia ciorilor. Între ştiinţă şi mitologie

Unul dintre marile fenomene ale lumii păsărilor este adunarea unui număr mare de zburătoare într-un singur grup pentru a dormi împreună. Astfel de „dormitoare”, unităţi hoteliere, sunt cunoscute sub numele de croncăneală. Păsările se cocoaţă noaptea în acelaşi pom. Astfel de obicei îl practică toamna şi iarna, când nu sunt în perioada de reproducere. În timpul zilei pleacă să-şi caute hrana. Seara se întorc la culcuş. Când sunt mii, oamenii devin furioşi. Hitchcock sar unii să spună. “Angry birds” intră în conflict cu civilizaţia.

Primarul oraşului Timişoara a deschis largi consultări publice privind soluţiile pentru îndepărtarea ciorilor din Parcul Central. Nu putea să aducă vânătorii pentru că ar fi ţipat organizaţiile de protecţie a păsărilor. A încercat cu instalaţii de ultra-sunete. Niciun efect. Cea mai ingenioasă idee a fost sterilizarea acestora. Să se caute o soluţie pentru ca ciorile să nu se mai înmulţească. Dar ele trăiesc o sută de ani.

Legendele cu ciori

Legendele scandinavilor vorbesc despre două ciori, cocoțate pe scaunul lui Odin: Hugi, spiritul și Munnin, memoria. Ele simbolizează principiul creației. În același mod, aceste păsări sunt însoțitorii lui Wotan ( „Dumnezeu cu cioara”)

La celţi, cioara era sacră. Simboliza rana de pe câmpul de luptă. Pentru că mânca mortăciuni, poeţii celţi aveau să descrie apariţia morţii prin metafora: „când ghiara te străpunge.” Ei credeau că soarele este însoţit noaptea de ciori, în drumul către iad. Deci era un simbol al răului, contrar lebedei, un simbol al purităţii.

Pentru greci, cioara era prea bârfitoare. De aceea, Atena, a înlocuit-o cu bufnita. I-a trimis-o lui Apollo, care a teleportat-o în lumea acvatică, pentru a aduce apa înapoi. Cioara a descoperit un smochin ale cărui roade nu erau coapte încă, așa că a așteptat să se coacă pentru a mânca smoc

hinele. A stat în loc să-şi îndeplinească misiunea. A fost pedepsită pentru nesupunere. Appolo a aşezat-o în constelaţii, dar hidra i-a luat paharul de apă, condamnând-o la sete.

În Babilonia, cioara era numele celei de-a treisprezecea luni din calendar. Avea o simbolistică negativă.

În Biblie, cioara este „trimisul” lui Noe în căutarea pământului după potop. Dar cioara nu s-a întors să-i spună lui Noé că potopul s-a terminat. Deci, ea este considerată un personaj egoist. Sfântul Golowin credea că, în Paradis, ciorile aveau aripi multicolore. Dar după alungarea lui Adam și Eva din paradis, corbii a început să mănânce hoituri. Așa că au fost înnegrite la pene. La sfârșitul timpurilor, se spune în Biblie, ciorile îşi vor regăsi frumusețea de la început și vor cânta armonios pentru a-l lăuda pe Dumnezeu.

Încă din Evul mediu, se credea că apariţia lor prevestesc răul.

În India, Mahâbhârata vorbeşte despre ciori ca „vestitorii” morţii. Cu apa murdărită de ciori, în Laos nu se pot efectua ritualuri de purificare.

 În China și în Japonia, simbolizează dragostea și gratitudinea. În acord cu legendele chinezeşti, zece ciori roșii cu trei labe au zburat departe spre Arborele de mure pentru a aduce lumină lumii. Rele fiind, au adus o căldură insuportabilă pe pământ. Yi, dumnezeul, a ucis nouă dintre ele și a salvat lumea. Ultima cioară de atunci este acum în Soare, astfel cioara a ajuns un simbol solar. Ea reprezintă principiul creator.

Croncoterapia

Nu râdeţi. Păsările au fost întotdeauna legătura omului cu cerul. Ţi-a tăiat calea vreo cioară? Zboară deasupra maşinii tale? Persistă în a te sâcâi noaptea? Ai răbdare. Până în ziua când îţi va lăsa o pană. Nu o arunca. Pune-o într-un loc de sacrilegiu. E semn că divinitatea te-a ales pe tine pentru a-ţi transmite ceva. Un dar.